Intotdeauna, ca romani, am simtit ca Ardealul e diferit. Si implicit Clujul, ca inima a lui. Dar in ultima vreme parca inima asta a intinerit. A capatat un nou suflu. Si putere.

Pentru ca in ultima vreme avem numeroase solicitari de research pentru Cluj si pentru ca ne vin clienti de acolo, ne-am hotarat sa scriem cate ceva despre farmecul acestor oameni, intarit de cercetarile din zona.

Ca fapt divers, intalnim deseori oameni obisnuiti (din Bucuresti, sud sau Moldova) care ne spun ca planuiesc sa se mute la Cluj. Ca acolo traiul e mai civilizat si sunt locuri de munca destule. Iar cand suntem in Cluj intalnim alti oameni care s-au mutat deja acolo si carora le este foarte bine. Iar cu trendul acesta demografic in care “multi vin, putini pleaca”, Clujul infloreste

Mai mult, de cateva ori pe an, Clujul e plin de oameni din toate partile tarii. Si din alte tari. Vin la festivalurile care au crescut frumos, organic in zona.

Ce are de fapt Clujul? Care e secretul lui? citeste mai mult

SURSA IMAGINI: www.teoinpixeland.ro

E foarte dificil sa scrii despre valori. E cu atat mai complicat sa vorbesti despre valorile unui popor (da, noi, romanii) care a stat atata vreme in ceata si deruta incat si-a pierdut grav contactul cu radacinile. Cu identitatea sa. Cu valorile sale.
Cum sa explici ceva atat de important, dar tot atat de intangibil, intr-un mod in care sa poata fi usor inteles?
Am fost des intrebati in ultima vreme in ce mai cred oamenii in ziua de azi, ce valori mai au. Semn bun. Nu stim exact ce sunt valorile sau cum sa le recunoastem, dar stim ca avem nevoie de ele. Ca sa existam pur si simplu.
In ultimele doua saptamani ne-am tot gandit cum sa abordam acest text. Cum sa explicam ce simt oamenii apropo de valori intr-un mod in care sa fie unanim inteles. In seara asta ne-a vizitat inspiratia insa.
Am realizat astfel ca in toate cercetarile pe care le facem exact asta cautam: lucruri, idei, actiuni pe care oamenii sa le considere valoroase, capabile sa genereze o emotie colectiva si sa schimbe viata lor in bine, cumva. Cautam insight, cum spun specialistii. Cum ne dam seama ca ne aflam in fata unei descoperiri valoroase? Pur si simplu, oamenii se emotioneaza sincer. Ei regasesc in acea idee, lucru, fapta ceva care rezoneaza cu interiorul lor. Si se conecteaza valoric cu actul in sine si cu creatorul sau.
Un lucru devine cu adevarat valoros atunci cand el se naste din emotia autentica a autorului sau si reuseste sa transmita mai departe, publicului, acea emotie infinit multiplicata.

Valorile sunt emotiile transformate in fapte care emotioneaza la randul lor oameni. Sa faci valoare inseamna sa pui la lucru o parte din emotiile tale cele mai pure pentru a crea o emotie mai mare, colectiva. Pentru a impinge oamenii mai departe.

Iar valori autentice romanesti inseamna emotia unui roman transformata in fapte care transforma oamenii de oriunde. Dar pe noi, romanii, ar trebui sa ne atinga de doua ori mai mult. Pentru ca le recunoastem instinctiv ca fiind ale noastre si pentru ca spun ceva despre cine suntem noi toti.

Lumea se schimba. Oamenii sunt ingrijorati de faptul ca nu le mai ajung 24 de ore sa faca tot ce isi propun. Ritmul e altul azi, mult mai alert. Undeva insa, in subconstientul colectiv, se poarta o batalie mult mai profunda decat aceasta de suprafata, cu cronometrul si cu tehnologia.
Este batalia fiecarei generatii de recuperare a identitatii si a timpului irosit pe indeplinirea misiunilor altora.
Se vorbeste in ultima vreme mult despre reintoarcerea la radacini si la ceea ce ne este noua propriu, specific. Se vorbeste despre alegeri autentice, despre curaj, despre verticalitate, corectitudine si onestitate. Nu prea se vorbeste insa despre faptul ca toate aceste principii au declinari diferite pentru generatii diferite, in functie de contextul in care s-au format ele.
Toate aceste schimbari in felul de a trai, accelerate de criza mondiala si de explozia de tehnologie, au creat un mare clivaj intre doua generatii active si vecine, care par sa vada viata complet diferit. Cel putin in Romania.
Noi vedem aceste doua specii subtile in research. Le-am si dat un nume, asa cum facem noi in mai toate segmentarile. Le-am spus unicorni si caini de vanatoare

Citeste mai mult !

In studiile noastre de marketing cultural am abordat de multe ori tema “ce inseamna oameni model? ce inseamna elita? ce inseamna elita in Romania?” Ne-am amintit zilele acestea de concluziile extrase de noi de-a lungul timpului, din discutii cu oameni de tot felul si diverse masuratori:

• Oamenii de valoare din Romania au teama de ridicol si neincrederea cum ca vor fi intelesi. Ei s-au obisnuit sa supravietuiasca in patratica lor si de aceea nu reusesc sa se uneasca si sa aiba o agenda comuna. Pentru ca a iesi in fata echivaleaza cu lipsa de bun simt si pofta de putere. Asta am vazut atata vreme, asta credem cu totii: cel care ia microfonul in mana si vrea sa ne organizeze are interese meschine si personale. Vrea sa ne manipuleze in interesul propriu. Si elita romaneasca are oroare de asa ceva. De aceea nu ies. Le trebuie o doza de “nesimtire” si o dorinta de bine general, in cantitati duble decat normal. Trebuie sa fie un pic anormali, un pic nebuni.
• Elita din Romania se poate uni pentru un scop comun doar pentru a sta de vorba, a dezbate o tema. Sunt foarte inteligenti, dar nu si eficienti. Nu-si implementeaza ideile. Pentru ca sunt atat de efervescenti cand le produc, incat epuizeaza toata energia atunci. Si cand sa se apuce de treaba…n-are cine Continue reading

Una din cartile preferate ale copilariei multora dintre noi a fost Habarnam si prietenii sai, o poveste despre un pitic simpatic si carismatic, care nu stia mai nimic, dar vroia sa convinga lumea ca el stie tot. Stie-Tot e opusul lui Habarnam: modest, focusat, exigent, genul omului cu indoieli, dar care stie sa zica si “nu stiu”. In ciuda carismei innascute, Habarnam nu era linistit cu rolul sau in comunitate. El vroia SA FIE Stie Tot

Habarnam si Stie Tot sunt de succes tocmai pentru ca sunt asa de reale, atat de umane. Ei exprima acea perpetua tensiune dintre forma si fond. Si o amplifica, pentru ca forma nu e linistita. Vrea sa fie fond. Si de aici aventura…

“Sindromul Stie Tot” se afla pe lista paradoxurilor culturale in Romania. Un fenomen pe care il vedem des din research. Si care a ajuns sa fie din ce in ce mai constientizat.
Avem, din pacate, aceasta meteahna, a plurivalentei si omnipotentei. Citeste mai mult!