Anxietatea sau Armonia în România. Oare cine va câstiga?

Sunt sociolog și fac cercetare de aproape 20 de ani. Călătoria mea în profesie a fost și continuă să fie plină de savoare. Cu fiecare proiect în care mă implic simt că sunt mai aproape de oameni și că pot schimba ceva, chiar și cu o contribuție modestă.

Am trecut prin mulți ani de cercetare în care de fiecare dată când vorbeam cu oamenii despre cum este să trăiești în România, discuția devenea invariabil tensionată. “Românii sunt hoți, leneși, neserioși, delăsători” … cvasicunoscutele epitete. Nu mă îngrijora atât de tare conținutul descrierilor despre români, cât tonul cu care erau rostite. Cu angoasă, cu anxietate sau cu nervi. De parcă românii care participau la proiecte vorbeau despre o nație invadatoare – ceilalți români – cu care sunt nevoiți să trăiască și care le strică lor feng-shui-ul.

Știam că e ceva în neregulă cu descrierile acelea, de aceea niciodată nu m-am grăbit să introduc citate în rapoarte despre cât de îngrozitori cred românii că sunt românii. Mai ales că după ce se linișteau, oamenii spuneau și de bine. “Dar totuși suntem creativi, veseli și primitori. Nu suntem chiar așa răi”.

Într-un fel simțeam că tot acest năduf ascunde o mare dragoste pe care o înăbușea frustrarea și frica. De ce frustrare? De ce frică? Nu neapărat din vina oamenilor. Oamenii se nasc cu potențial asemănător oriunde în lume. Doar contextul în care trăiesc ajunge să-i facă să se dezvolte diferit. Românii nu au avut o istorie ușoară și nici o poziție privilegiată pe harta lumii. Așa se face că noi am crescut ca nație în zona de nesiguranță a Europei, “între lumi”, și asta și-a pus adânc amprenta asupra modului noustru de a fi. Noi nu suntem mai hoți, mai puturoși, mai răi decât alții. Suntem pur și simplu mai anxioși, mai nesiguri, mai temători și, în consecință, mai frustrați. Și din păcate ne-am și întreținut unii altora aceste temeri ani la rând. Descurajarea celuilalt a fost (și încă e) armă națională, neîncrederea în succes și teama de eșec sunt bombe pentru orice inițiativă individuală.

Confirmarea faptului că românii nu sunt deloc nația aceea îngrozitoare despre care chiar ei au vorbit atâta vreme este faptul că în timp furtuna rușinii naționale a trecut, ușor ușor. Am început să ne simțim mai bine cu noi înșine și cu noi ca români. Deși a mai trecut o criză peste noi, ea ne-a făcut în mod paradoxal bine. Pentru că nu a mai fost doar criza românilor. A fost criza tuturor. Ne-a ajutat să nu ne mai gândim atât la temeri, cât mai degrabă la cum ieșim la liman.

Ne-a ajutat să vedem că nu doar noi avem slăbiciuni, ci toți oamenii sunt vulnerabili. Oriunde s-ar fi născut. Ne-a ajutat să găsim resurse absolut surprinzătoare în noi înșine, să nu mai așteptăm ajutorul celor din jur, să ne ridicăm pe picioarele proprii și să devenim astfel mai încrezători. Mai puternici. Și mai mândri.

De cel puțin trei ani vorbim cu oameni complet schimbați. Oameni care nu încetează să ne surprindă de la proiect la proiect. Oameni care se caută în permanență pe ei și reușesc să-și construiască singuri fericirea. Și apoi o dau mai departe. E adevărat că trăiesc încă într-o lume paralelă cu marketingul, comunicarea, socialul sau politicul, dar curând se vor întâlni. Pentru că românii se fac ușor ușor bine și ei vor schimba modul în care se face business, comunicare sau politică în România. Nu există cale de întoarcere, nu cu oamenii pe care îi vedem noi azi în cercetare.

Ce se întâmplă cu oamenii care își doresc să-și trăiască viața liniștiți și în armonie cu ei înșiși? Numesc mai jos patru mari schimbări care aduc cu sine trenduri de stil de viață noi pentru România:

  1. Lupta pentru a ramâne umani. Într-o lume ultra rapidă, competitivă, tehnologizată, oamenii nu mai au timp să simtă cu adevărat ce le aduce valoare. Și atunci încearcă să-și simplifice alegerile după criteriile autenticității și ale emoției reale. E adevărat? E curat? E făcut de un om? Are o poveste care mă sensibilizează? Mă emoționează? Mă ajută? Atunci contează și mă întregește ca om.
  2. O voce a comunitatii mai importanta ca oricând. Abia azi putem spune că românii au descoperit ce înseamnă o comunitate și în ce constă puterea ei. Pentru că o comunitate nu înseamnă “comitete și comiții” care se încurcă în proceduri și vizează interese proprii. O comunitate este un grup de oameni format natural în jurul unei idei, al unui crez sau obiectiv comun. Oamenii au învățat că având încredere unii în ceilalți, comunicând liber, colaborând își pot schimba viața în bine. În beneficiul tuturor.
  3. Redefinirea rolurilor traditionale. Oamenii încearcă să nu mai trăiască după cutume, ci mai degrabă în linie cu ce își doresc ei de la viață. Se căsătoresc mai greu, se decid mai târziu să aibă copii, pot alege să se angajeze sau să lucreze în colaborări. Rolurile femeilor și ale bărbaților se redefinesc. Ei sunt astăzi parteneri care pot împărți sarcinile în mod egal, fără orgolii exagerate. Standardizarea socială pierde din forță, timp în care alegerile personale câștigă teren. Oamenii tind să creadă astăzi că poți să o iei oricând de la capăt și că nu există “sfârșit” atâta timp cât ești în viață și în putere.
  4. Puterea de a încetini ritmul. De a te opri din alergat. De a zice ”atât pot să fac, nu mai mult”. De a câștiga timp pentru tine renunțând la lucrurile care te sufocă, care nu-ți sunt strict necesare. Puterea de a renunța la confortul material pentru un echilibru de alt tip, mental, interior. O liniște sufletească. Oamenii din România vorbesc despre asta. Mulți chiar o fac și sunt admirați pentru curaj.

Cam acestea par să fie semințele României de mâine. Urmele anxietății de odinioară sunt din ce în ce mai vagi. Teama, frustrarea, neîncrederea sunt înlocuite de armonie, de siguranță de sine și de liniște sufletească. Românii sunt într-o continuă căutare a binelui personal și sunt mai dispuși ca oricând să-l dea mai departe.
Poate ar fi bine să inventăm un cuvânt pentru asta. Pentru noua direcție a românilor – starea de bine, relaxarea, armonia. Poate ar fi interesant să creăm un nomenclator al fericirii la români. Așa cum danezii au Hygge, japonezii Ikigai sau spanioli Fiesta (sau siesta :)). Poate ar trebui să avem și noi un concept despre liniște sufletească, despre stabilitate emoțională, despre stare de bine. Care să ne țină pe drumul acesta pe care am pornit cât mai multă vreme.

Adina Vlad
Managing Partner, Unlock

 

FacebookTwitterGoogle+LinkedIn