Crestem increderea in research de calitate. Capitolul 2

Continuam seria noastra dCM1[1]e articole cu tema “puteti avea incredere in research”, recomandand o alta carte a domnului Datculescu (zilele trecute Adina a facut o recomandare pe blogul ei pentru prima editie, din 2006, cea cu coperta galbena). De data aceasta recomandam editia din 2013, cu 50% informatii noi, in special la capitolele esantionare, tehnici proiective de focus grup si statistica. In plus, contine si un amplu capitol de marketing social, plus o culegere de masuratori practice pentru diverse probleme de marketing. Cartea se poate gasi in oricare dintre librariile importante din Romania.

La ce bun sa citim despre cum se face research de calitate?

1. In primul rand la noi nu exista institutii de specializare pe profesia de cercetator de piata. In facultatea de sociologie inveti multa teorie si, in principiu, poti invata si ceva meserie implicandu-te in diverse proiecte. In ASE cercetarea nu e neaparat o specializare. In realitate, meserie inveti dupa ce incepi sa lucrezi in research. Iar atunci ajungi sa nu mai ai niciodata timp, rabdare sau, deseori, chiar interes sa cresti organic in profesie. Pur si simplu inveti vazand si facand. Fara baze teoretice solide. Si asa ajungi sa ai erori in proiecte. Citeste mai mult

FacebookTwitterGoogle+LinkedIn

De ce nu credeti in research pana la capat?

FinancialSurveyWordCloudv1

de Adina Vlad

Chestiunea asta cu research-ul distruge idei exista de cand lucrez eu in cercetare. De prin ’98. Imi aduc aminte primele mele prezentari, cand intram in sala de meeting si vedeam numai oameni incruntati, gata sa sara la gatul meu daca urmam sa spun ceva rau din “ce au zis oamenii despre brand sau comunicare”. Stres, mult stres. Ma intrebam pe atunci de ce mai fac research daca le face asa rau sa auda rezultate. Aveam si eu tendinta de a fi anti. Anti ei. Pana cand intr-o zi, vorbind mai mult cu oamenii carora le tot prezentam eu research, am realizat ca o nemultumire atat de unanima fata de o industrie nu apare din neant. Am realizat ca oamenii faceau research nu pentru ca erau masochisti, ci pentru ca aveau nevoie de el. Numai ca research-ul se incapatana sa nu-i asculte. Era evident ca nu iesea fum fara foc si ca daca noi, researcherii, nu schimbam ceva, nu urma sa avem niciodata prezentari prietenoase si concluzii constructive, care sa ii ajute. Lucram impotriva noastra, a industriei.

De ce scriu asta, acum, dupa atata timp? Simplu. Pentru ca problema nu a disparut nici pana in ziua de azi. Au trecut mai mult de 15 ani si inca mai intalnesc clienti si agentii care spun ca ei nu cred in research. Si ca research-ul nu ii ajuta la nimic, mai mult ii incurca. Ascult si citesc ce scriu oameni importanti din industria asta care par sa nu respecte cercetarea, in starea ei actuala. “Va descurcati si fara! Decat sa va incurce un research, mai bine il evitati.” Nu neg ca exista si situatii in care nu merita sa faci cercetare, dar ce te faci cu momentele in care informatia e vitala si nu o ai pentru ca “nu poti sa crezi in research”?   E ca si cum nu ti-ai face analizele, desi te doare rau ficatul, pentru ca nu ai incredere in medici si in sistemul medical in general! Grav! Citeste mai mult

FacebookTwitterGoogle+LinkedIn

Consumatorul rege si capcanele lui

KingKong_header

“- Facem ce zic oamenii. Ce atribut are scorul cel mai mare? A, sarea trebuie sa dea gust mancarii? Ok, sa comunicam asta
–  Dar atributul acesta a iesit pe primul loc pentru ca este generic pentru categorie. Daca un o sare nu da gust mancarii, atunci nu poate fi numita sare
–  Da, dar este cel mai important. Daca nu-l comunic eu o sa-l comunice altcineva
–  Dar exista numeroase modalitati prin care te poti asigura ca esti in categorie. Nu trebuie sa fie asta centrul comunicarii. Ar fi bine ca mai degraba sa vedem ce alte atribute conteaza pentru oameni, chestiuni care ne-ar putea diferentia in categorie. Atributul cel mai important din research e de regula cel mai comun”

Citeste mai mult

FacebookTwitterGoogle+LinkedIn