Unlock while Locked – the research paper series, continued


As we kept diving into the world of our fellow Romanians during the lock down, we were so entranced by the sheer richness and depth of information that we uncovered, that we felt it was impossible not to share it with the world.

That is why we began writing UNLOCK while LOCKED – a collection of research papers based on all the knowledge and understanding we gained during Romania’s lock-down period.

Each volume in this e-book series contains research stories about the fundamental psychological truths that will bring long-term change – from the thirst for authenticity to the redefining of responsibility and leadership, and many more.

Currently in the series:

Volume 1 – 6 fundamental human discoveries during Romanian lock down 2020

Volume 2 – From cocoons to butterflies. Human typologies facing 2020 pandemic crisis

Volume 3 – Shapes & colors of the new normal. 19 human trends amplified by the 2020 crisis


The 3 volumes in this collection of e-books are now available to all our clients for free, upon commissioning any new project, alongside our extended know-how, market expertise and ultimate desire to do Research for Good.


Unlock while Locked. A story of human discoveries during the 2020 pandemic

While we were all locked, Unlock continued research with full engine power.

We felt like it was imperative to continue doing research with people, even if our clients and partners froze for a while. Because we saw that using this time of change to dive deep and understand human behavior better was the only way we would be able to create a reference for the future.

This is how Unlock while Locked was born – a selection of papers that shed light on newly discovered human truths. The paper is split in volumes and contains learning that we gathered during two months of continuous research during Romania’s lock-down.

Enjoy a snapshot of our first volume of human discoveries during lock-down, spring 2020, and feel free to contact us for further details.


It is a time of introspection, of rebuilding the virtuous circle of authentic emotional connection


2020 finds us in a calm moment, a time of constructive peace of mind, a year when all the latest spiritual awakenings have acquired more sense for the people.

Romanians have learned a lot about themselves and about life in general in all these years of “free market adventures”. They have learned how to control their enthusiasm, how to wisely plan their steps, how to inform themselves before making a choice, how to select the best moment to start implementing a plan, how to conserve their energy for constructive relationships and move away from toxic ones, that waste their vibe before time.

They’ve also learned that positive emotions are the most important resource for a good life. And that as long as you enjoy your own life, it does not matter how much money you have, what’s written on your visit card, what kind of people you know or who recognizes your value. You are simply in harmony with yourself, your body, the people around you, those who complete you, motivate you and offer their support. People have learned as well how to avoid or block the toxic zones, how to protect themselves from what threatens their inner balance. Some gave up losing their time in front of TV, others tried to reduce duration in social media, others read more, stayed more time in nature, practiced meditation and reflection, or simply spent quality time in the company of the people they like.  Many changed their job completely in a moment in life many would have thought of retirement.

This tendency to finding their true selves and rebuilding the authentic emotional connection with the others is still under construction. It is like people have planned to take this road and have made only the first, very shy steps. They think twice before investing total trust in a project or in a relationship and they always work with the backup plan in their mind: find the perfect relationship, job, project.  Nothing wrong with this until they become victims of their own skepticism and mistrust, which blocks their discovery journey in its attempt to find perfection of authenticity and real emotion. As a consequence, people might not recognize what they really want in real time, as they are continuously tempted by this world “full of opportunities” and the tiring question “what if … something else”

Luckily there is another aspect that seems to help people continue this introspective trip, irrespective of how hard it is.  Indirectly, of course. This refers to aligning to common life principles that do good to us all. For example, the most dynamic trend this year seems to be the one related to preserving our environment clean and the planet safe. The public discussions in the last year have contributed a lot to amplifying this topic which seemed rather unimportant for Romanians in the past

We could consider this as our national fundamental trait: we are apparently inert until somebody starts communicating to us in an intense and meaningful way. At that moment people rapidly engage in actions with significant social impact, which is like a Romanian superpower

That’s because Romanians are like those very talented kids lacking confidence, that need permanent encouragement and support from outside to tell them how good and valuable they are for helping them meet their true potential

Knowing all these about people, we believe Hunters is our way to encourage the social good, through sociological research. And to finally encourage this inner discovery journey that just started in Romania, as well as in other parts of the world, and that can do so much good to people on a longer run

This yearly project shows us how our future could look like. It also tells us that is our choice what road we chose, of all the possible routes, for being better in our lives.


E timpul sa ne regasim, sa refacem cercul virtuos al conexiunii emotionale reale

2020 ne gaseste intr-o perioada calma, de liniste constructiva, an in care toate invatamintele spirituale din ultima perioada au capatat mai mult sens si forma pentru oameni

Romanii au invatat multe despre ei si despre viata in toti acesti ani de “aventuri intr-o piata libera”. Au invatat sa-si controleze entuziasmul, sa-si planifice intelept pasii, sa se documenteze solid inainte sa faca o alegere, sa planifice cel mai bun moment pentru luarea unor decizii, sa nu-si mai iroseasca energiile in relatii sau proiecte care nu duc nicaieri si care, intr-un final, ii consuma inainte de vreme

Au mai invatat ca emotiile pozitive sunt cea mai importanta resursa pentru o viata buna. Si ca atata timp cat simti ca iti place viata ta, nu conteaza cati bani ai, ce scrie pe cartea ta de vizita, ce oameni cunosti sau cati oameni “te recunosc”. Esti pur si simplu bine si in armonie cu tine, cu trupul tau, cu oamenii care te completeaza, te motiveaza si te sustin. Au invatat astfel cum sa evite si cum sa blocheze zonele nocive, cum sa se apere de ceea ce le face rau. Unii renunta la timpul petrecut in fata televizorului, altii reduc timpul in social media, incearca sa citeasca mai mult, sa petreaca mai mult timp in natura, sa-si faca timp pentru reflectie si meditatie, sa petreaca mai mult timp cu oameni care le plac. Multi se reprofileaza profesional intr-un moment din viata in care in trecut ar fi inceput sa se pregateasca pentru pensie.

Aceasta tendinta de regasire de sine si de refacere a conexiunii emotionale reale cu ceilalti se afla insa intr-un stadiu incipient. E ca si cum oamenii si-au planificat sa o ia pe acest drum si au facut abia primii pasi, destul de timizi. Oscileaza mai mult in a investi incredere totala intr-un proiect sau intr-o relatie si au in permanenta in minte acel backup plan de a reincerca si reincerca pana gasesc proiectul ideal, relatia ideala, job-ul ideal. Asistam astfel la conturarea unei perioade de scepticism, neincredere si chiar cinism care ar putea bloca acest drum spre regasirea autenticitatii si a emotiei prin simplul fapt ca oamenii s-ar putea sa nu recunoasca ceea ce-si doresc cu adevarat in timp real, tentati fiind de aceasta lume “plina de oportunitati”

Din fericire mai exista insa un alt aspect care pare ca ajuta oamenii sa continue acest drum introspectiv, oricat de anevoios pare el. In mod indirect, desigur. Acest aspect se refera la alinierea la o serie de principii de viata comune, care ne fac intr-un final bine tuturor. Spre exemplu, anul acesta cel mai dinamic trend este acela legat de conservarea mediului si de pastrarea echilibrului natural al planetei. Discutiile din spatiul public au contribuit in mod evident la dezmortirea acestui subiect care parea fara viitor in Romania.

Am putea interpreta asta ca fiind o trasatura a noastra:  suntem  aparent inerti pana cand cineva incepe ca comunice cu noi, intens si cu sens, si atunci ajungem sa ne mobilizam atat de puternic incat miscam muntii din loc.

Pentru ca romanii sunt precum acei copii foarte talentati, dar care au nevoie de permanente incurajari pentru a schimba ceva, pentru a avansa si a-si atinge potentialul.

Stiind toate acestea despre oameni, consideram ca Hunters este modul nostru de a incuraja binele social, prin cercetare sociologica. Si de a incuraja intr-un final acest drum spre regasirea de sine care a inceput si in Romania si care poate face atat de mult bine oamenilor, pe termen lung

Pentru ca acest proiect anual ne arata despre ce poate fi viitorul nostru. Si ne spune ca depinde de noi, intr-un final, ce drum alegem, din toate cele posibile, pentru a ne fi mai bine.



Protestul generatiei Z


In ultimii ani s-a vorbit mult, chiar foarte mult, despre cat de avansati, profunzi si maturi sunt reprezentatii generatiei Z. Si despre cat de bogata este perspectiva generatiilor ce vor urma, cei nascuti direct digitalizati.

Cu totii ne intrebam care va fi viitorul umanitatii atunci cand aceste generatii vor ajunge sa conduca lumea, in conditiile in care ei devin faimosi, vizibili, vocali, super informati si cu pareri puternice la varste foarte fragede, cel mai des inainte de implinirea varstei de 18 ani (tehnic, inainte de a deveni majori). Din punct de vedere strict biologic, organic, dezvoltarea creierului e completa in jurul varstei de 25 de ani, dar asta nu inseamna ca procesul nu poate fi grabit, accelerat, si nu se poate ca cineva sa devina matur inainte de varsta tipica. Si orice asemanare cu cresterea accelerata a rosiilor in solar sau prin hrana artificiala este strict intamplatoare …

Am intrat si noi, asa cum ne-a dus valul problemelor sociale contemporane, in acest tavalug al intrebarilor despre viitorul generatiei Z si al celor ce le urmeaza. Am stat de vorba cu psihologi, sociologi, educatori despre ce simt ca se schimba in noua garda de oameni ce se pregatesc sa activeze pe Pamant. Si am vorbit bineinteles cu ei, cu copiii. I-am intrebat cum proiecteaza ei propriul viitor. Si nu am obtinut un raspuns foarte confortabil. 25% din ei ne-au spus ca viitorul omenirii si al Terrei nu este unul pozitiv sau promitator. Optimistii, cei care credeau ca pana la urma viitorul o sa fie pozitiv, aveau la randul lor motive de ingrijorare. Se temeau de robotizare excesiva, de poluare, de incapacitatea Pamantului de a ne tine pe toti, in conditiile in care exista o promisiune de speranta de viata mai mare in viitor. Multe griji si probleme mari pentru niste oameni inca mici. Se spune ca maturizarea inainte de vreme se produce de regula prin experimentarea unor traume. Oare expunerea la prea multa informatie, dopajul acesta excesiv cu cunostinte, nu este in sine o trauma pentru un creier inca imatur si incapabil sa decanteze corect si sanatos subiectele pe care le stocheaza?

In proiectele pe care le desfasuram cu generatia Z am observat si o polarizarea interesanta la nivel cognitiv – unii sunt extrem de avansati in plan verbal, vorbesc ca niste adulti foarte documentati, iar altii aproape incapabili sa lege doua vorbe, desi sunt bine incadrati academic. E ca si cum ai citi diferentele din briefurile parintilor lor. Dar toti au in comun lipsa de entuziasm si un usor cinism. De parca nimic pe lumea aceasta nu ar fi atat de minunat incat sa merite sa te bucuri cu toata fiinta. Pentru ei nu pare ca exista lucruri sau experiente pe care sa si le doreasca cu ardoare. Poate doar sa petreaca mai mult timp in familie, dar pana si dorinta asta este rostita in soapta, cu o jena greu de decodificat.

Provocati de dorinta de intelege ce doreste de fapt generatia Z sa ne spuna, am identificat o lista de tensiuni specifice vietii lor la care copiii ne cer, indirect, solutii.


  1. Paharul nu se goleste niciodata. Nu mai lupta pentru lucrurile pe care si le doresc pentru ca simt ca nu le lipseste nimic cu adevarat. Gratificarea imediata si timpul de asteptare din ce in ce mai redus scade rezistenta la frustrare si erodeaza centrul perseverentei si al tenacitatii. Practic, daca dau de greu se frustreaza si renunta. Sau cauta solutii sa obtina ce-si doresc usor. Si din pacate solutiile apar mai rapid decat ar trebui, ceea ce le tine gandirea pe loc.
  2. Absenta arterelor mentale principale si a valorilor fundamentale, care sa-I ajute sa se ghideze, sa proiecteze.  Abundenta de stimuli si oportunitati ii determina sa sara de la o sarcina la alta foarte repede, fara sa aiba timp sa acumuleze consistenta in ceea ce fac, fara sa se implice prea mult, fara entuziasm si efort. Practic creierul lor face santuri mici ca niste ulite si nu ajunge sa aiba “autostrazi”.
  3. Absenta timpului pentru reflectie. Experientele lor diverse si de scurta durata le umplu viata de senzatii care vin si pleaca, iar timpul alocat reflectiei e aproape nul. Creierul nu se odihneste si nu reflecteaza niciodata, nu sapa adanc in lumea interioara pentru a construi o relatie puternica a sinelui cu lumea exterioara. Sinele e uitat acolo undeva, zgribulit in intuneric, pentru ca e atat de mare galagie in exterior ca nu mai are loc sa creasca.
  4. Ecranizarea propriei vieti. Granita dintre viata publica si cea privata s-a subtiat. Prin tehnologie ei pot fi in mai multe locuri in acelasi timp si astfel joaca simultan mai multe roluri sociale. Dar poate pe niciunul pana la capat. Se pierd in livrarea de mesaje pentru public in loc sa simta in totalitate o experienta, cea in care se afla cu adevarat  in acel moment. Fenomenul e prezent si la generatiile mai mari, fapt ce accentueaza detasarea copiilor. De ce ar fi ei mai implicati si mai atasati, daca toata lumea e ocupata cu un selfie sau o postare?
  5. Pierduti in labirintul de oglinzi al sinelui. Cu atata zgomot si presiune venita din lumea exterioara, lumea interioara nu are liniste. Sinele generatiei Z se invarte haotic intr-un labirint al oglinzilor in care incearca sa-si gaseasca fateta reala, autentica. Si tot procesul este anevoios si stresant. Daca ati fost vreodata intr-un astfel de labirint, trebuie sa cunoasteti sentimentul. Nu este cel mai placut, e ca si cum ai fi prins in propria-ti inchisoare si nu mai vezi iesirea.
  6. Neintelegeri cu corpul lor. Sunt atat de prinsi de comunicarea virtuala incat dezvolta un limbaj scris al emotiei, care ramane insa subdezvoltat in viata reala. Ei spun ca au dificultati in a-si utiliza corpul, mimica si gestica in comunicarea fata in fata si de aceea prefera, de cele mai multe ori, sa comunice prin tehnologie. E mai usor de controlat.  E “prin intermediar”. E mai putin emotionant, deci mai putin stresant
  7. Auto-protectia self-ului fragil. Se implica mai putin in relatii si de regula utilitar, pentru a fi in compania cuiva. Ca in tot ceea ce fac, atunci cand experienta comuna devine dificila, tind sa se detaseze ca sa nu sufere. Practic relatiile de prietenie sau parteneriat, pentru cei mai mari in special, nu ajung la un nivel de profunzime foarte mare. Sunt mai degraba preocupati sa primeasca cat mai mult din exterior, ca o foame de stima de sine, si nu se mai gandesc ca trebuie sa si ofere pentru a se conecta intr-un mod real si autentic cu cei din jur. Nu mai gandesc relatiile ca pe un parteneriat, cat ca o sursa de incarcare pentru sine.
  8. Grija pentru corp e o porunca sociala. Se aliniaza cu usurinta la trenduri, mai ales ca trendurile ajung rapid la ei. Sa faci sport, sa mananci sanatos si sa arati bine reprezenta triumviratul unui corp atractiv pentru “public”. “Grija de sine” este un concept extrem de prezent in viata lor, dar ca hrana pentru latura narcisica a eului lor. Nu pentru sinele autentic, desi vorbesc mult despre asta. Dar simplul fapt ca se vorbeste atat de mult despre “mindfulness”, “hrana spirituala”, “minte si suflet” reprezinta un semn de intrebare in sine. Mindfulness-ul nu ar trebui sa fie silent, discret si privat?
  9. “Vocile” ii distreaza si le indica drumul in viata. Sau parerile celor ca ei, dar mai vocali. Influencerii si youtuberi dau tonul actiunilor lor. Autoritatea nu mai este despre competenta si experienta, ci despre parerile celor in care se regasesc. O influenta a anturajului la nivel macro, mondiala, greu controlabila
  10. Decupeaza din viata ce le place. Si ce nu le place, evita, pentru ca e plin online-ul de chestii mult mai tari. Nu trebuie sa fii prezent tot timpul, ci doar atunci cand viata reala e chiar interesanta. Astazi lumea e plina de oportunitati!


Acestea sunt doar cateva din tensiunile pe care le-am identificat noi. Multe sunt in curs de formare, altele nu au aparut inca, dar trebuie sa fim pregatiti pentru orice.

Sunt multe lucruri bune in generatia Z, asa cum au fost in toate generatiile de pana acum. Si minusuri, ca si in cazul altor generatii.

Dar noi simtim ca exista o oarecare neintelegere in ceea ce priveste specificul generatiei Z. In timp ce lumea cade intr-o admiratie totala pentru cat de avansati cognitiv si de maturi sunt copiii in ziua de azi, nimeni nu mai aude strigatul lor de ajutor. In timp ce ne minunam si laudam adolescentii milionari, copiii ecologisti si micile genii IT si ne intrebam care o sa mai fie rostul nostru pe lume atunci cand ei o sa preia conducerea, nu ascultam protestul lor real. Acela ca ei nu mai simt viata si emotia cu adevarat, ca vor experiente autentice, ca vor conectare si ajutor in a se construi pe sine, in a-si intari vocea interioara. Si nu doar un ajutor teoretic. Nu urmarind tutoriale sau citind carti de parenting si de pedagogie. Ci facand lucruri impreuna. Lucruri reale, cu sens, cu scop. Fara ecrane, selfie-ul si postari. Doar pentru binele lor sufletesc, pentru a-si cunoaste emotiile reale si a se impaca cu corpul lor. Pentru a putea decide singuri ce e bine si ce e rau pentru ei, fara sa astepte un influencer sa le zica ce sa faca. Pentru a putea lua decizii personale sanatoase si pentru a se apara de manipulare si dezinformare.

Studiile au demonstrat ca un comportament de dependenta nu se vindeca prin izolare si cu atat mai putin prin imitatie. In cazul abuzului de tehnologie si informatie, virusul e atat de puternic incat determina imitatie. Stiind toate aceste lucruri din cercetarile pe care le facem, indemnam cu toata convingerea generatiile care au cunoscut placerea conexiunii reale sa predea stafeta generatiei viitorului. Sa nu fie reactive si contemplative, ci sa aiba initiativa si sa ajute. Protestul copiilor este despre asta: invatati-ne sa simtim viata asa cum e ea




România se face bine



Dacă anii trecuți vedeam atenția românilor concentrată tot mai mult pe ceea ce înseamnă o viață sănătoasă din punct de vedere fizic, astăzi tendința se extinde și asupra domeniului psihic și spiritual, asupra reperelor valorice și a definiri identității. Odată ce supraviețuirea nu mai reprezintă o luptă constantă, oamenii încep să se întrebe tot mai rar “oare ce mai mâncăm maine” și tot mai des “cine suntem?”, “care este scopul vieții noastre?”, “cum putem deveni fericiți?”. Ei caută să își definească valorile și prioritățile, sunt mai înclinați spre introspecție și aspiră din ce în ce mai mult la a găsi “sensul” în tot ceea ce îi înconjoară.
Contextul este unul ce evocă maturizarea psihică – atenția oamenilor se mută treptat de la succesul imediat la realizările pe termen lung. Oamenii învață să își caute propriul echilibru, să își asume riscuri cu măsură, să colaboreze cu ceilalți și să depună eforturi susținute pentru îndeplinirea unui scop. Pas cu pas, ei devin mai mult “activi” decât “reactivi” – își asumă responsabilitatea pentru propria viață și, implicit, pentru propria fericire. Și totuși, deși devin mai deschiși și mai toleranți, românii sunt astăzi mai selectivi ca niciodată.

Continue reading “România se face bine”


Anxietatea sau Armonia în România. Oare cine va câstiga?

Sunt sociolog și fac cercetare de aproape 20 de ani. Călătoria mea în profesie a fost și continuă să fie plină de savoare. Cu fiecare proiect în care mă implic simt că sunt mai aproape de oameni și că pot schimba ceva, chiar și cu o contribuție modestă.

Am trecut prin mulți ani de cercetare în care de fiecare dată când vorbeam cu oamenii despre cum este să trăiești în România, discuția devenea invariabil tensionată. “Românii sunt hoți, leneși, neserioși, delăsători” … cvasicunoscutele epitete. Nu mă îngrijora atât de tare conținutul descrierilor despre români, cât tonul cu care erau rostite. Cu angoasă, cu anxietate sau cu nervi. De parcă românii care participau la proiecte vorbeau despre o nație invadatoare – ceilalți români – cu care sunt nevoiți să trăiască și care le strică lor feng-shui-ul.

Știam că e ceva în neregulă cu descrierile acelea, de aceea niciodată nu m-am grăbit să introduc citate în rapoarte despre cât de îngrozitori cred românii că sunt românii. Mai ales că după ce se linișteau, oamenii spuneau și de bine. “Dar totuși suntem creativi, veseli și primitori. Nu suntem chiar așa răi”.

Într-un fel simțeam că tot acest năduf ascunde o mare dragoste pe care o înăbușea frustrarea și frica. De ce frustrare? De ce frică? Nu neapărat din vina oamenilor. Oamenii se nasc cu potențial asemănător oriunde în lume. Doar contextul în care trăiesc ajunge să-i facă să se dezvolte diferit. Românii nu au avut o istorie ușoară și nici o poziție privilegiată pe harta lumii. Așa se face că noi am crescut ca nație în zona de nesiguranță a Europei, “între lumi”, și asta și-a pus adânc amprenta asupra modului noustru de a fi. Noi nu suntem mai hoți, mai puturoși, mai răi decât alții. Suntem pur și simplu mai anxioși, mai nesiguri, mai temători și, în consecință, mai frustrați. Și din păcate ne-am și întreținut unii altora aceste temeri ani la rând. Descurajarea celuilalt a fost (și încă e) armă națională, neîncrederea în succes și teama de eșec sunt bombe pentru orice inițiativă individuală.

Confirmarea faptului că românii nu sunt deloc nația aceea îngrozitoare despre care chiar ei au vorbit atâta vreme este faptul că în timp furtuna rușinii naționale a trecut, ușor ușor. Am început să ne simțim mai bine cu noi înșine și cu noi ca români. Deși a mai trecut o criză peste noi, ea ne-a făcut în mod paradoxal bine. Pentru că nu a mai fost doar criza românilor. A fost criza tuturor. Ne-a ajutat să nu ne mai gândim atât la temeri, cât mai degrabă la cum ieșim la liman.

Ne-a ajutat să vedem că nu doar noi avem slăbiciuni, ci toți oamenii sunt vulnerabili. Oriunde s-ar fi născut. Ne-a ajutat să găsim resurse absolut surprinzătoare în noi înșine, să nu mai așteptăm ajutorul celor din jur, să ne ridicăm pe picioarele proprii și să devenim astfel mai încrezători. Mai puternici. Și mai mândri.

De cel puțin trei ani vorbim cu oameni complet schimbați. Oameni care nu încetează să ne surprindă de la proiect la proiect. Oameni care se caută în permanență pe ei și reușesc să-și construiască singuri fericirea. Și apoi o dau mai departe. E adevărat că trăiesc încă într-o lume paralelă cu marketingul, comunicarea, socialul sau politicul, dar curând se vor întâlni. Pentru că românii se fac ușor ușor bine și ei vor schimba modul în care se face business, comunicare sau politică în România. Nu există cale de întoarcere, nu cu oamenii pe care îi vedem noi azi în cercetare.

Ce se întâmplă cu oamenii care își doresc să-și trăiască viața liniștiți și în armonie cu ei înșiși? Numesc mai jos patru mari schimbări care aduc cu sine trenduri de stil de viață noi pentru România:

  1. Lupta pentru a ramâne umani. Într-o lume ultra rapidă, competitivă, tehnologizată, oamenii nu mai au timp să simtă cu adevărat ce le aduce valoare. Și atunci încearcă să-și simplifice alegerile după criteriile autenticității și ale emoției reale. E adevărat? E curat? E făcut de un om? Are o poveste care mă sensibilizează? Mă emoționează? Mă ajută? Atunci contează și mă întregește ca om.
  2. O voce a comunitatii mai importanta ca oricând. Abia azi putem spune că românii au descoperit ce înseamnă o comunitate și în ce constă puterea ei. Pentru că o comunitate nu înseamnă “comitete și comiții” care se încurcă în proceduri și vizează interese proprii. O comunitate este un grup de oameni format natural în jurul unei idei, al unui crez sau obiectiv comun. Oamenii au învățat că având încredere unii în ceilalți, comunicând liber, colaborând își pot schimba viața în bine. În beneficiul tuturor.
  3. Redefinirea rolurilor traditionale. Oamenii încearcă să nu mai trăiască după cutume, ci mai degrabă în linie cu ce își doresc ei de la viață. Se căsătoresc mai greu, se decid mai târziu să aibă copii, pot alege să se angajeze sau să lucreze în colaborări. Rolurile femeilor și ale bărbaților se redefinesc. Ei sunt astăzi parteneri care pot împărți sarcinile în mod egal, fără orgolii exagerate. Standardizarea socială pierde din forță, timp în care alegerile personale câștigă teren. Oamenii tind să creadă astăzi că poți să o iei oricând de la capăt și că nu există “sfârșit” atâta timp cât ești în viață și în putere.
  4. Puterea de a încetini ritmul. De a te opri din alergat. De a zice ”atât pot să fac, nu mai mult”. De a câștiga timp pentru tine renunțând la lucrurile care te sufocă, care nu-ți sunt strict necesare. Puterea de a renunța la confortul material pentru un echilibru de alt tip, mental, interior. O liniște sufletească. Oamenii din România vorbesc despre asta. Mulți chiar o fac și sunt admirați pentru curaj.

Cam acestea par să fie semințele României de mâine. Urmele anxietății de odinioară sunt din ce în ce mai vagi. Teama, frustrarea, neîncrederea sunt înlocuite de armonie, de siguranță de sine și de liniște sufletească. Românii sunt într-o continuă căutare a binelui personal și sunt mai dispuși ca oricând să-l dea mai departe.
Poate ar fi bine să inventăm un cuvânt pentru asta. Pentru noua direcție a românilor – starea de bine, relaxarea, armonia. Poate ar fi interesant să creăm un nomenclator al fericirii la români. Așa cum danezii au Hygge, japonezii Ikigai sau spanioli Fiesta (sau siesta :)). Poate ar trebui să avem și noi un concept despre liniște sufletească, despre stabilitate emoțională, despre stare de bine. Care să ne țină pe drumul acesta pe care am pornit cât mai multă vreme.

Adina Vlad
Managing Partner, Unlock